În Suhard de Rusalii

Foto-RT: Tură de parcurgere a crestei Munților Suhard.

În perioada 1-4 iunie 2012 am participat la o tură cu cortul organizată de MecanTurist pentru parcurgerea integrală a crestei Suhardului, de la nord (am urcat din pasul Rotunda) la sud (am coborât în Dorna Candrenilor).

Deoarece mi-am lăsat aparatul foto acasă, nu am făcut nicio poză în această tură. De aceea, voi apela la câteva fotografii realizate de Alex, pentru ilustrarea acestui RT, care surprinde în rezumat doar aspectele mai importante din descrierea turei făcută de organizatorul ei, Edi, pe lista de discuții a grupului MecanTurist.

Am ajuns încă de vineri noaptea la casa de vacanță din localitatea Maieru a prietenului Ionuț Croitor, după o deplasare care a presupus drumul cu mașinile până în Vatra Dornei, apoi luat trenul până în Ilva Mică și transfer cu auto spre Maieru, plus urcat dealul spre casa de vacanță noaptea pe o ploaie torențială, și încheiată cu o chefuială până târziu în noapte.

Sâmbătă dimineața a debutat cu un grătar, pentru a aștepta să treacă ploaia, după care a urmat vizitarea unei „fabrici de pălincă”,…

…, o ultimă aprovizionare cu merinde pentru drum și apoi deplasarea cu microbuzul până în pasul Rotunda, la cabana Croitor. Plecarea în traseu s-a făcut astfel sâmbătă la o oră târzie: 4 pm.

Am urcat, pe lângă vf. Cociorbii, spre maiestuosul vf. Omu (alt. 1932m), în timp ce natura ne oferea un joc de lumini și umbre spre culmea Roșu-Ineuț-Ineu din Munții Rodnei.

Când am ajuns în preajma vf. Om, la înălțimi de peste 1800 m, vremea s-a înrăutățit: s-a lăsat ceața, a început să bată vântul și să se răcească. De altfel, vântul ne-a însoțit permanent în primele două zile. Până sub vârful Omu ne-a însoțit marcajul de creastă principală a Carpaților, BR, care aici cotește la dreapta pe direcția vf. Suhard – vf. Suvarosu- culmea Cucureasa.

După 4h și 30min de la startul din pasul Rotunda, am ajuns în șaua Omului, unde am instalat tabăra de corturi și apoi s-a pornit ploaia, ce a durat o bună vreme din noapte.

A doua zi, duminică, datorită ceții, am plecat la drum în jur de ora 11. Întâi am înaintat prin jnepenii uzi, pe sub vârful Pietrele Roșii.

Apoi am continuat prin poieni și păduri pe marcajul BA până pe vârful Diecilor, unde vântul puternic a reușit să împrăștie ceața. Din acest moment vremea s-a îmbunătățit treptat-treptat. După un popas de realimentare în șaua Diecilor, am cotit spre est – traseul de creastă BA face aici a doua schimbare importantă de direcție, după cea de sub vf. Omu, unde poteca cotește spre sud.

A urmat o zonă de traversare a pădurii, apoi am ieșit în gol alpin în dreptul lacului Icoana, de sub vf. Icoana.

După o scurtă pauză de masă, a urmat o porțiune foarte frumoasă de traseu, pe sub Muntele Șveițaria și prin stânga vârfului Bâtca Târşului. Apoi a urmat o nouă schimbare de direcție dreapta pe sub vârful Bâtca Târşului – am părăsit drumul forestier principal și am sărit un gard pentru a continua traseul.

În jurul orei 18:30 ne-am oprit într-o șa, ce se învecina în valea dispre răsărit cu Mănăstirea Ciocănești (Schitul Suhard). A urmat o noapte superbă, cu un uriaș foc de tabără, cu cântece și voie bună.

A treia zi a fost cea mai frumoasă, vremea s-a îndreptat considerabil și am avut parte de soare pe parcursul întregii zile. Pe la ora 9 am plecat la drum, …

… și am ocolit prin stânga muntele Fărăoane, renunțând să mai urcăm pe vârf datorită traseului lung ce ne rămăsese de parcurs pentru această zi.

După ce trecem de Fărăoane, putem admira Munții Giumalău și Obcina Mestecăniș care ni se deschid în stânga, vf. Oușoru, ultima destinație importantă a acestei ture, în fața noastră, iar în depărtare zărim profilându-se din ce în ce mai impozanți Munții Călimani, precum și Munții Bistriței. Traversăm apoi o porțiune de pădure și ieșim într-o zonă de gol alpin sub vârful Tarnița.

De aici admirăm întreaga creastă a Suhardului, cu muntele Omu la orizont, spre nord, atât de îndepărtat acum. În față ni se deschide priveliștea către Valea Dornei, cu satul Coșna în plan apropiat. Ocolim vf. Iacob pe drum forestier, iar o parte dintre noi pornesc să urce spre vf. Oușoru (alt. 1639m), în timp ce ceilalți rămân să se odihnească întinși pe iarbă la soare.

După cca. 1h de la ramificația unde au rămas ceilalți, atingem vf. Oușoru și sorbim cu nesaț priveliștile ce ni se deschid în fața ochilor – vârful oferă una din cele mai largi panorame din Orientali: spre NE Obcina Mestecăniș, spre est Giumalău și Bistriței, spre sud depresiunea Dornelor și Munții Călimani, spre NV Munții Suhard, spre vest Munții Bârgăului, iar în depărtare Munții Rodnei.

După ce ne întoarcem de pe vârf la ceilalți, facem o scurtă pauză de masă și apoi o luăm la vale către sud-vest. Pe drum culegem flori și muguri de brad, iar după ce traversăm o mare poiană cu flori, ajungem la șosea în Dorna Candrenilor în jurul orei 18, după 51 km parcurși din pasul Rotunda. Șoferii se duc să recupereze mașinile din Vatra Dornei și apoi pornim spre case, încheind astfel aventura de parcurgere a crestei Suhardului.

Cristian, 30 iunie 2012

P.S. Dacă v-ar face plăcere să citiți o relatare a celor trei zile petrecute pe culmea principala a Munților Suhard în stilul inconfundabil al autorului, Gigi Cepoiu, cu care v-a obișnuit prin jurnalele postate pe portalul Carpați.org, intrați aici.